Nu numai lupul isi schimba parul, dar naravul ba. Politicienii ar putea fi incadrati cu usurinta in aceeasi categorie, incepand chiar cu cel mai inalt om din stat, presedintele. Clasele politice nu-si schimba intre ele doar puterea, ci si naravurile, ca sa parafrazez vechile proverbe, mereu actuale. Ca pozeaza in politicieni aproape de plebe si interesati de necazuri si bucurii, pe care le aplauda sau le deplang cot la cot cu multimea putem intelege. Discursurile populiste se invata primele la cursul de "imagine a omului politic". Prost sa fii sa refuzi sa-ti faci permanent campanie intr-o tara care-ti da zilnic ocazia de a aparea pe sticla, ba la o inundatie, ba la un meci, ba pe mai stiu eu unde. Profita si ii intelegem. Dar obiceiurile proaste pe care si le transmit unul altuia mostenire, cu limba de moarte, nu le mai intelegem si nici nu vrem sa o facem. Ca si "mai, animalule" si adeptul discutiilor despre magari si alti catari, si presedintele Basescu nu scapa nici o ocazie - in ultimul timp cu obstinatie parca - de a face referiri si aprecieri la adresa bietilor scribi autohtoni. Ori ca jigneste pe fata o data si bine, ori ca jigneste subtil de zece ori in ultimele zece ocazii avute, deci cu un procentaj de 100%, e acelasi lucru. Incet-incet, popularul presedinte si-a intrat in rol si a departat presa. Probabil pentru ca, in opinia sa, ziaristii nu sunt atat de importanti precum se cred, asa ca de ce sa se poarte cu manusi? A patra putere in stat nu mai prezinta nici un fel de importanta pentru institutiile statului, dupa cum cu nonsalanta declara Basescu, deci nici pentru el, din moment ce se preteaza la atacuri pe sub centura la adresa celor care l-au.. atacat, uitand ca razbunarea e arma... altora. Singura explicatie pe care o gasesc este ca seful statului s-a suparat ca vacarul pe sat in urma criticilor pe care mass-media i le-au facut, atunci cand au avut ocazia. Poate ca unele au exagerat putin, dar Basescu uita ca este persoana publica, deci supus criticilor. Uita si ca fiecare padure are uscaturile ei si nu trebuie sa tai preventiv toata padurea de frica sa nu dea seceta, doar pentru ca te-ai impiedicat la un moment dat de un ciot uitat de padurar pe carare. Si mai uita si ca uscaturile pot lua foc de la orice scanteie si ard repede. Nici o inundatie verbala nu le-ar mai putea opri. A, si sa mai ia aminte si la proverbul "cine se aseamana se aduna". Ca daca se mai aduna mult cu unii fosti oieri, tare mi-e ca iesirile sa nu-i fie puse pe seama asemanarilor si preluarilor de obiceiuri din relatia cu respectivii.